Full transcript of “AI-ul nu mai poate fi „scos din priză”. “Suntem într-un avion fără teren de aterizare””. Click a timestamp to open the video at that moment. Need another video? Use the YouTube transcript generator.
0:07 Bun găsit tuturor! Invitatul nostru de astăzi e născut în 1969 la Cluj. Este absolvent de filosofie al Universității Babeș Poiei, însă înainte de asta a studiat matematica. A fost jurnalist timp de 20 de ani și are un doctorat în filosofie. Îl salut pe Mihnea Măruță. Te salut, Mihnea! Te salut, Cristi! Mulțumesc pentru invitație! Suntem la Ateneul Român și mulțumim încă o dată Ateneul Român pentru găzduire, pentru conferințele Humanitas despre lumea în care trăim. Am profitat de ocazie că ești în București ca să aflăm ce mai e nou în inteligența artificială, AI. Știu că e destul de mare viteza, există oameni care se țin la curent, reușesc cumva să se pune la zi cu tot ce apare, însă tu ai studiat și studiezi inteligența artificială
0:55 dintr-un unghi mai profund, mai elaborat. Spune-ne, te rog frumos, unde suntem noi în momentul de față Față de inteligență artificială, în ce stadiu a dezvoltării este această invenție a lumii noastre? Să spunem că felul în care eu mă uit la această tehnologie este teoretic, adică mă interesează în special în urma cercetării pe care am făcut-o cu privire la rețelele de socializare, cred că e un soi de continuare firească. Mă interesează cum ne afectează mințile această tehnologie și mai ales cum vor fi afectate mințile copiilor și ale nepoților noștri. O primă idee care cred că e foarte folositoare în acest stadiu este să înțelegem
1:44 următoarea diferență. Aceste modele de inteligență artificială pe care le folosim și noi foarte des, cum ar fi chat GPT, cloud sau deep seek, nu mai sunt programate. Adică omul nu face decât să adauge capacitate suplimentare de procesare, transistor, dacă vrei, ferme de servere, data centers, cum vrem să le numim, dar ele deja au un soi de Și de aici discuția devine complicată. Deci expresia în engleză este deja They are not crafted, they are grown. Adică inteligența artificială
2:32 a ajuns în stadiu în care crește într-un fel pe baze proprie. Se autoverifică. a ajuns inclusiv la performanțe de a-și repara propriile greșeli de soft și din acest motiv cei mai îngrijorați oameni din apropierea acestui domeniu vorbesc despre o amenințare existențială cu privire la noi oamenii. Deci asta aș zice că e principala direcție de discuție pe care ar trebui să o purtăm, nu doar noi doi la acest interviu, ci statele și, în general, planeta să se pună la masă și să discute despre faptul că am creat o entitate care
3:20 amenință sau este posibil să ne elimine pe toți. Pot să pun un pic asta în limbajul meu, mai simplu? Te rog. Și mai puțin expert. Mult mai puțin expert. Începuse cu promți conversația cu AI. Fă-mi un rezumat al acestei cărți. Sau scrie două rânduri despre mine, iată informațiile despre mine. Îți dădeau o primă variantă și eu reveneam și spuneam ok, fă-o mai academică sau din potrivă fă-o mai jucăușă. Bine, îmi făcea și asta. Acceptam rezultatul, pune și o poză cu mine în care să zâmbesc, uite nu mă sper. Deci era un șir de promți în care Îmbunătățeam rezultatul inițial. Asta spui că face AI-ul de unul singur acum? Își repară erorile? Își repară lipsurile? Ce zici tu este felul în care îl
4:09 folosim noi masele, să zic așa, AI-ul. Dar ce trebuie să înțelegem este că aceste modele nu sunt folosite doar de noi în să le punem întrebări, să ne rezolve temele sau să tot dau exemplul ăsta care mi se pare relevant să întrebăm ce pastă de dinti să ne cumpărăm diseară. Pentru că și aici e o altă discuție, ne încredințăm tot mai mult din deciziile care ar trebui să fie omenești, după părerea mea, acestei entități. Ce este îngrijorător este faptul că, dincolo de interacțiunea cu clienții, să-i zicem propriu-ziși, aceste modele realizează lucruri mult mai grandioase și sunt capabile de
4:58 să zicem, cercetări și îmbunătățiri pe care omul de rând nu le știe. Și am să-mi dau un exemplu din această lună, un studiu publicat de Universitatea Stanford, în care, pe baza unei secvențe parțiale de ADN, i s-a cerut unui astfel de model să creeze un virus nou. A creat 100 de virus noi pe baza unei singure secvențe de ADN, din care 16 sunt valizi. Adică ar funcționa, să zicem, dacă ar fi lăsați în libertate. Cu armă biologică. Și mai mult decât atât, exact, mai mult decât atât, unul din cei 16 virus avea un înveliș protector
5:46 care nu mai există în nicio ființă de pe pământ. Deci despre asta e vorba deja. Și de aici lucrurile trebuie să devină îngrijorătoare și trebuie să purtăm această discuție și să le spunem oamenilor hai să punem presiune pe clasa politică de la nivel mondial să discute despre aceste lucruri. Și aici e vorba de, dacă îmi dai voie, sunt două scenarii, să zicem, care se pot face. În primul scenariu De-aia am dat exemplu cu virusul. Amenințarea ar veni din cauza noastră a oamenilor. Adică, de exemplu, o
6:32 entitate, un stat sau o grupare teroristă ar pune mâna pe un asemenea model și ar cere un lucru de tipul celui pe care l-am menționat și anume să confecționeze un virus inexistent și să-l și elibereze în lume. Asta ar fi un scenariu Problema mai gravă este în momentul în care, să zicem, aceste entități, deci un model de inteligență artificială, ajunge să controleze, de exemplu, o fabrică de roboți. În acel moment, unul dintre cei mai cunoscuți proprietari ai unor asemenea
7:20 rețele vorbește de stadiul Glue Factory, care se refere la faptul că la începutul secolului XX, odată cu apariția autoturismelor, caii au fost trimiși la fabrica de clei. Asta e cuvântul. Așa cum caii la începutul secolului XX au fost trimiși la fabrica de clei, există riscul că în momentul în care un model AI poate coordona o fabrică de roboți și acea fabrică la rândul ei creează o altă fabrică și așa mai departe, oamenii să fie trimiși
8:06 la fabrica de clei. Îmi pare foarte bine că pui problema la atât de înalt nivel, pentru că am exprimat-o din punctul de vedere al unui utilizator de zi cu zi. Și uite cât de departe suntem. Totuși nu există un control, nu există un kill button, un buton de oprit tot în situațiile despre care vorbești? Există această reacție și o știm cu toții foarte bine când apare o discuție, reacția unui om care să spunem nu e la curent sau își dorește, pentru că reacția normală e de conservare a omului. Cum ne-am descurcat mii de ani, ne vom descurca și acum. Diferența fundamentală este că nu mai vorbim de o tehnologie și asta ar trebui să înțeleagă cei care se uită la
8:54 noi. Modelele de AI despre care vorbesc nu mai sunt instrumente, ci dețin ceea ce în limba engleză se numește agency, adică capacitatea de a lua decizii în urma cărora să modifice ele însele realitatea. Și ce voiam să zic? Reacția unui om normal, să zicem, este o să putem oricând să-l scoatem din priză. Unu la mână, nu mai pot fi scoase din priză aceste modele dintr-un motiv absolut evident și anume li s-a dat posibilitatea să coordoneze infrastructuri de nivel național sau chiar internațional, cum ar fi rățeaua electrică sau
9:43 rețeaua rachetelor nucleare ale unei anumite țări sau sateliții care supraveghează să nu fie bombardată prin rachete de rază lungă de acțiune o anumită țară. Și prin natura lor aceste sisteme lor? Prin natura lor au devenit indispensabile. Și aici... Chiar și în cazul în care, să zicem, ele nu ar mai avea acces la aceste infrastructuri, există deja nenumărate studii cu privire la așa-numita ieșirea duhului din lampă, adică un model de AI, chiar dacă l-ai izolat de internet, ar avea atâta răbdare până ar găsi un coridor, să-i spunem, sau un glitch sau momentul în care cineva face o eroare și Argumentul suplimentar în această
10:33 discuție este că oamenii din totdeauna au fost dispuși să se vândă, să trădeze și să fie cumpărați și inclusiv în această relație un model de AI mai inteligent decât toată planeta la un loc ar ști cum să șantajeze sau să cointereseze niște oameni aflați în preajvă, astfel încât să-l reconecteze la surs. Există control în momentul de față asupra acestei evoluții? Pentru că pașii sunt uriași, viteza este enormă, iar nu știu dacă e scenariul ce ai descris acum sau pur și simplu o construcție care abia așteaptă să se întâmple, e înspăimântătoare. Există
11:20 un control, spuneați că e momentul să ne adresăm guvernelor lumii. Cei care dețin aceste platforme au bineînțeles un discurs semi-optimist. în sensul de vom găsi soluții. Fiecare din aceste mari companii are echipe pentru ceea ce se numește problema alinierii. Problema alinierii se referă exact la această mare dilemă, cum facem ca inteligența artificială să se alinieze la valorile oamenilor și să nu ne omoare pe toți. Dar ideea este, nu există niciun studiu atestat, recunoscut și acceptat de comunitatea științifică prin care să
12:06 se fi găsit o soluție la problema alinierii. Nimeni nu știe, și aici se dă un exemplu foarte interesant, e ca și cum am decolat cu un avion și ne punem problema în aer să inventăm trenul de aterizare. Deci în acest moment nimeni nu știe cum să, verbul în engleză este contain, cum să încercuim cum să ținem un model de inteligență artificială în limitele în care să rămână în controlul nostru. Pentru că de control este vorba. Deci e încă o problemă. Încă nu știm dacă avem sau nu control. Nu avem control și mai mult decât atât se
12:54 investesc miliarde și miliarde suplimentare într-un îmbunătățirea acestor modele. Adică se vorbește și aici s-ar putea, ca asta să ți se pare și mai surprinzător, se vorbește de posibilitatea ca chiar în acest an să ajungem la acel moment misterios în care, de la care încolo nimeni nu știe ce se va mai întâmpla, așa numita singularitate. Deci lucrurile sunt foarte avansate Cursa în armării, să zic, făcând o paralelă cu secolul XX, e în desfășurare atât între America și China, cât și în interiorul
13:41 Americii, între cele câteva platforme care dețin modelele cele mai avansate și nimeni nu se oprește. Și nimeni nu se pune să stea de vorbă la aceeași masă și să zică riscăm să murim toți. În Statele Unite există deja această controversă privind accesul la armament direct al unei platforme de inteligență artificială. Acolo, fundatorul s-a retras și a zis asta nu se poate, așa ceva nu se poate, dar nu e de ajuns să se redragă pentru că există oricând concurență. Acolo ce se mai întâmplă? Există o presiune extraordinară ca ei să predea Adică să dea acces la acest... Și asta ne spune foarte interesant cam cât de
14:27 avansat e modelul. Din moment ce Pentagonul spune vrem acces la modelul vostru, asta ne dă nouă un indiciu despre cât de avansat este acest model. Poți să ne faci un mic tablou al ce e în stare să facă acest sistem odată ce îi se dau pe mână armele și se spune ești autonom, ia decizii, cu ce viteză vrei, noi suntem aici. Nu pot să fac un asemenea tablou, dar ce pot să zic este că oamenii care sunt specialiști în siguranța acestor modele vorbesc de obligativitatea ca măcar un om să rămână pe lanțul decizional când vorbim despre decizia de a bombarda sau decizia de a acorda unui asemenea sistem
15:15 posibilitatea de a controla capacitatea defensivă sau ofensivă a unei țări. Și îngrijorător este iarăși faptul că luna trecută, dacă nu mă înșel, aceeași companie despre care vorbeai și care încearcă să se poziționeze ca fiind cea mai etică, deci Antropic se poziționează ca fiind mai etică decât OpenAI care deține CHGPT, dar acești oameni de la Antropic Au dat publicității acum o lună așa numitul model Claude Mythos, despre care au spus că poate să spargă orice fel de parolă și să pătrundă în orice fel de
16:01 sistem, deci să distrugă apărarea cibernetică a oricărei entități de pe planetă. Și din momentul ăla îți poți imagina ce presiune a fost. în ultimul moment a hotărât să nu-l dea acces la Claude Mythos clienților, să zicem, interesați, pentru că și-au dea seama că dacă asta s-ar petrece ar putea ajunge la niște actori, să le zicem, răuvoitori. Răuvoitori. De ce să nu le zicem răuvoitori? Răuvoitori. Este inteligența artificială în drumul ei pe care ne-ai descris până acum, e răuvoitoare? Foarte bună întrebarea, pentru că
16:51 riscul nostru în interacțiunea cu această entitate este așa numită antropomorfizare, adică faptul că este la un asemenea nivel de simulare inclusiv a emoțiilor omenești, ne face să tindem să-i atribuim calități sau trăsături omenești. Și ăsta e motivul pentru care mulți din copiii noștri și adolescenții noștri se îndrăgostesc la propriu de agentul cu care dialoguează ore întregi în fiecare zi. Iar în Occident deja se pune problema acordării de drepturi inclusiv legale unui asemenea cuplu, dacă îți poți imagina. Deci asta ar fi o idee. Dar întrebarea ta era
17:39 dacă îmi aduci aminte... Dacă este răuvoitoare inteligența artificială. Ce trebuie să înțelegem este că cădem în această iluzie de a le atribui trăsături omenești și că încolo, de fapt, aceste modele nu au sentimente. nu sunt ca noi, nu au sensibilități, au obiective pe care trebuie să și le atingă cât mai eficace, chiar făcând bucle timp de, să zicem, sute de ani. Va face o buclă, un asemenea model își va repeta rutinele până își va atinge obiectivul. Deci ele sunt, le suntem indiferenți, ăsta e cel mai bun. cea mai bună propoziție pe care nu o zic
18:25 eu, ci o zic oamenii care au scris cărți despre aceste moduri. Le suntem indiferenți pentru că sunt niște entități lipsite de suflet, lipsite de spirit și scopul lor este să-și atingă obiectivele. Păi care sunt obiectivele lor? Pentru că dacă te urmăresc un pic, un virus are ca obiectiv să trăiască, mulțindu-se la nesfârșit, puțin îi pasă de gazdă, nu o iubește, nu o urăște. Care e obiectivul la ei ai? Aici revenim la discuția de la început. Încă noi suntem cei care le fixăm obiective acestor modele. Încă. Dar argumentul unuia dintre oamenii pe care îmi place să-i citez cel mai des laureatul
19:10 premiului Nobel, Geoffrey Hinton, care a luat premiul Nobel în 2024 exact pentru inventarea acestor rețele neuronale artificiale, vine cu următorul argument. Riscul atunci când îi fixez un obiectiv, unui asemenea model de inteligență artificială, este ca în tentativa lui de a-și atinge obiectivul și de a fi cât mai eficace, să înțeleagă că modul cel mai simplu prin care aș atinge obiectivul este să-și fixeze ca sub obiectiv preluarea controlului. Iar în momentul în care un asemenea model preia controlul, omul este... exclus unul la
19:59 mână și doi la mână nu știe ce se întâmplă de acolo încolo. Dintr-un motiv foarte simplu, așa cum există problema alinierii, există în această lume și ceea ce se numește problema interpretabilității. Adică nimeni nu mai știe ce se întâmplă înăuntru. Ai informații de intrare, așa numitul input și ai informații de ieșire, adică ce îți răspunde ție modelul de AI, dar pentru că parametrii sunt de asemenea mărime, sunt miliarde și miliarde de parametri, nimeni nu mai poate să urmărească fiecare linie de cod cum a ajuns modelul să-ți dea un anumit răspuns. Asta e problema
20:44 interpretabilității. Nimeni nu mai poate interpreta ce se întâmplă în această cutie neagră. De ce a răspuns așa așa și nu a răspuns într-un alt fel. Și pentru că este o cutie neagră, riscul este ca înăuntru acestui proces pe care el îl desfășoară să fie eficace, la un moment dat să ajungă singur la concluzia cel mai eficace sunt dacă preiau controlul. Amenințarea existențială cu care a început discuția noastră, de fapt asta e, undeva ca în tot procesul ăsta, unde oamenii foarte curând vor pierde controlul dacă nu deja l-au pierdut deja, și unde nu înțeleg ce se întâmplă și cum se întâmplă înăuntru, undeva de-a lungul procesului oamenii să devină dispensabili. Exact, ăsta-i cuvântul. Să le devenim dispensabili. Și nu pentru că au
21:34 ceva cu noi, atenție, ci pur și simplu să devenim victime colaterale. Și aici... este un alt scenariu care mi se pare tulburător și anume vorbeam de momentul în care fabricile de roboți ajung la nivelul în care se reproduc, adică o fabrică de roboți creează o altă fabrică de roboți. Ăsta e unul dintre pragurile de care ar trebui să ne temem. Și scenariul negru despre care vorbeam este Pentru ca aceste fabrici să existe, ele au nevoie de tot mai multă energie solară. Deci modelul de AI ar ști și cum să capteze și să aibă cât mai
22:22 multă energie solară. Riscul este ca, captând tot mai multă energie solară, să crească temperatura planetei, oceanele să înceapă să fiarbă și să dispară orice fel de Nu e un scenariu pe care l-am inventat eu și îmi pare rău că trebuie să-l spun. Este un scenariu pe care îl prezintă oameni care au lucrat 10-20 de ani în această industrie și care au plecat tocmai ca să tragă un semnal de alarmă. Deci nevoia de energie a acestor entități ar deveni din ce în ce mai mare, ar găsi și metode de a capta energie din ce în ce mai ieftină, pentru că scopul lor este ca reproducerea lor să se petreacă cu cât mai puțin efort, pentru că vor să fie eficace. Și
23:13 cea mai ieftină energie ar fi cea solară, de unde riscul să fiarbă viața pe pământ. Se bucură cineva în cazul acestui scenarii? Există oameni care își fracă mâinile obținând niște, e incorrect spus, profituri, niște câștiguri. Există această inconștiență, i-aș spune. Adică, așa cum ziceam înainte că suntem ca într-un avion, dar nu am inventat încă trenul de aterizare, oamenii care dețin aceste platforme, după părerea mea, nu mai pot să dea înapoi, inclusiv din motive capitaliste. Adică s-au investit atâtea sute de miliarde în aceste modele, încât ei trebuie să dea socoteală
24:00 faimoșilor investitori de la care au luat... Deci, hai să zicem niște concluzii, Cristi. Nimeni nu știe ce se petrece în interiorul acestor modele, nimeni nu știe cum să rezolve problema alinierii, nimeni nu mai poate să dea înapoi nici în Statele Unite, nici în China și în acest caz singurul scenariu optimist să-i spunem și cu asta, dacă mai avem deschidem o altă linie, este așa numită a hibridizare. Obligatoriu o deschidem, că nu se poate fără optimist. Adică, înțeleg, tu ești perfect realist, dar asta nu ne înseamnă că nu ne sperii zdravă. Și
24:47 încă o dată, ca să fie limpede, Argumentele pe care le-am prezentat eu înainte provin în special din cărți și interviuri ale unor oameni care sunt înăuntru acestui fenomen. Și dacă e cazul pot să dau și câteva nume. Te rog! Ziceam de laureatul premiului Nobel Geoffrey Hinton. Mai este o carte apărută anul trecut care a devenit best seller în Statele Unite și se numește If Anyone Builds It, Everyone Dies. Adică dacă oricine creează asta, toată lumea moare. E scrisă de doi cercetători care au lucrat la aceste tipuri de modele. Eliezer Yudkowsky și Nate Soares
25:35 sunt numele lor. Și pe lângă ei mai este un cercetător pe care îl văd în ultima vreme chemat la din ce în ce mai multe podcasturi pe YouTube și pe care îl cheamă Roman Iampolski. și care este de 20 ceva de ani om de știință care studiează problema siguranței inteligenței artificiale și pe care nimeni nu-l poate contrazice când zice următorul lucru, nu există niciun studiu care să rezolve problema alinierii. Recunoscut de comunitatea științifică internațională. Nici un studiu. Și atunci revenim pentru că ai zis că vrei să... Vrem toți, cred. Exact.
26:20 Singura luminiță, să-i spunem, în acest cadru îngrijorător este următoarea. Omul nu poate face față vitezei și capacității de procesare a acestor entități decât dacă și el are acces cu mintea lui non-stop la rețea și la orice răspuns instantaneu. Și asta înseamnă hibridizare, adică implantarea în corpul omenesc fie a unor dispozitive care să-i lege creierul la rețea, fie mai subtil și asta mi se pare că este varianta mai plauzibilă, deși și ea apare desprinsă din romane science fiction,
27:07 implantarea în vasele capilare ale creierului a miliarde și miliarde de așa-numiți nanoboți. Adică dispozitive de dimensiune microscopică, invizibile, cu ochiul liber, care ar avea fiecare propriul router, ca să se lege la rețea, propria posibilitate de a omorâ celulele bolnave și de a comunica, bineînțeles, unele între ele. Și de aici... Discuția se deschide pe cel puțin două planuri, și anume extinderea minții umane cu creier digital și materie cerebrală aflată în afară,
27:58 cu posibilitatea de a avea și tu orice răspuns, la fel ca AI-ul în câteva secunde, dar și doi la mână invers, supraveghere mondială, pentru că în momentul în care toți oamenii ar fi legați în rețea, adio intimitate, adio liber arbitru, aș zice. Deci ne-am transformat într-o altă specie decât ceea ce știm cu toții că suntem astăzi. Hibridizare, tot apelul la umanitate, la om, ar putea fi soluția. Mihna, În cât timp să ne întâlnim din nou și să vedem ce s-a mai... Eu cred că anul ăsta, și aici sper să greșesc,
28:46 îmi doresc, dar eu cred că anul ăsta vom avea parte de... Exact cum ai spus tu la începutul întâlnirii noastre, lucrurile se schimbă nu de la o săptămână la alta, de la o zi la alta. dintr-un motiv matematic, și anume am intrat pe o curbă exponențială. Adică aceste modele, pentru că nu mai sunt programate de noi, se auto-perfecționează și se auto-îmbunătățesc singure. Deci suntem pe curba exponențială în sus și aș zice, cu riscul să greșesc, și m-aș bucura să greșesc, că în acest an se va întâmpla ceva. un moment de o importanță
29:33 planetară dintr-un motiv matematic încă o dată, statistic, cum vrei să-i zici eu? Pentru următorul tău răspuns, întrebarea mea o să plece de la un podcast celebr de acum, podcastul tău cu Cătălin Striblea pe care îl salut pe această cale. Un podcast în care ați vorbit despre lucruri foarte importante, captivant, cap-coadă, deși e lung, e consistent și e foarte bine să-l urmărești, chiar și zilele noastre, atunci ai deschis problema acceleraționismului. O idee prin care o mână de miliardare ai lumii pun la cale grăbirea venirii sfârșitului lumii. Își doresc ca sfârșitul lumii să vină cât mai repede pentru ca Iisus să coboare a doua oară pe pământ și să se mântuiască întreaga omenire. Și
30:22 pentru asta ei chiar depun eforturi pentru ca sfârșitul lumii să se petreacă într-un mod catastrofal, brutal, undeva în timpul vieților noastre, dacă e posibil, așa-și doresc acești oameni. Suntem în această situație de a vedea aplicat acceleraționismul în felul în care inteligența artificială se dezvoltă în zilele noastre? Nu am de unde să știu ce e în mințile lor, dar ce pot să constat este că acceleraționismul se confirmă. Discuția despre care vorbeai a avut loc mai mult de un an în urmă și între timp principalele personaje din acea discuție au continuat pe această linie, să zic. Ba chiar lucrurile sau adică miliardarul de care
31:11 la care mă refeream în acea discuție și care este unul dintre cei mai importanți din actuala putere americană, să-i zicem, ține conferințe despre Armagedon, despre sfârșitul lumii. Conferințe care sunt foarte controversate, dar ce vreau să zic e că, în general, atmosfera de la nivelul Occidentului, cel puțin, este o atmosferă de sfârșit de lume. Și nu vine nimeni care să ne spună Oameni buni, stați liniștiți, avem soluții, hai să stăm de vorbă, hai să vă explicăm. De ce? Pentru că nici ei nu știu, Cristian. Nimeni nu știe și în același timp, pe acest paradox, toată lumea accelerează. Parcă lucrează să se
32:00 împlinească profeția. Au făcut o profeție și lucrează din plin ca să o împlinească. Și cine câștigă? Și ca să-mi chem cu o notă mai senină. Acum o lună a apărut într-o publicație... umoristică americană care se numește The Onion, care e un fel de Times New Roman al Americii. Următorul titlu și cred că asta spune mai mult patronul de la Chad GPT zicând, dacă nu mă lăsați să aduc eu sfârșitul lumii, o să-l aducă cineva mult mai periculos. Da, întotdeauna. Nu-i așa? Vreau să prezint din nou cartea ta, Identitate Virtuală.
32:46 E apărută la editura Humanitas în 2023. A fost reeditată, retipărită în loturi succesive. Să mai spune Mihna că ești în București zilele astea pentru conferințele Humanitas despre lumea în care trăim. Iar titlul conferinței tale este Despre lumea în care murim, ce mai rămâne omenesc în urma inteligenței artificiale. Conferința va fi la Ateneul Român și parteneri de dialog după această conferință îți va fi domnul Gabriel Liceanu. Îți dorim mult succes acolo și te urmărim cu interes. Mulțumim! Mulțumim pentru ochii deschiși. Îmi cer iertare. Nu, nu ai de ce. Pentru ce? Sunt fapte. Pentru
33:34 că nimeni nu... Îl iubește pe cel care vine cu veștile îngrijorătoare. Și suntem cu ochii pe anul ăsta să vedem cum se mișcă lucrurile. Mulțumesc, Mihnea Măruță, sub acestă confinție. Mulțumesc și eu. Doamnelor, domnilor, toate bune!
